Omul este sau nu stăpânul naturii ?

Omul este sau nu stăpânul naturii ? Este o întrebare frecventă în zilele noastre şi al cărei răspuns depinde de interpretarea personală a fiecăruia .
In opinia mea ca locuitor al Terrei răspunsul la această întrebare este unul categoric şi anume : omul NU este stăpânul naturii. Multe persoane pot interpreta greşit dorinţa omului de a deveni stăpânul naturii răspunzând afirmativ la întrebare, din cauza influenţei reprezentate de specia umana în lumea naturii.

Omul, ca specie predominantă s-a preocupat să-şi facă vizibilă “puterea” în lumea înconjurătoare prin acţiuni care de-a lungul timpului au avut urmări distructive asupra ecosistemelor. Nu putem nega că “homo sapiens” este o specie deosebit de important[ deoarece poate lua anumite decizii cu referire la mediul natural pentru a-şi îmbunătăți stilul de viaţă, neţinând cont de consecinţele faptelor sale. Astfel omul a modificat mediul înconjurător după bunul plac: pădurile au fost defrişate şi transformate în depozite “naturale “ pentru deşeuri; apele şi mările au devenit locuri de scurgere a deşeurilor industriale, iar minunatele animale au fost tratate cu multă cruzime: vânate până la epuizare, evacuate din propriile teritorii, unele au devenit bibelouri şi obiecte pentru decor, altele au devenit animale de companie, iar “ cele mai norocoase “ au devenit pribege într-un ocean fără o insulă salvatoare.

Omul şi-a dorit să deţină din ce în ce mai multă putere, lucru pe care treptat 1-a obţinut: a modificat genetic celule, a creat ecosisteme antropizate, şi-a pus amprenta asupra vieţii înconjurătoare.
Revenind la ideea principală, consider că pentru a te declara stăpân e nevoie de mult mai mult şi de asemenea cred că până acum omul a fost inteligent însă nu poate împiedica soarta naturii. El nu poate controla calamităţile şi nu are nici un drept de a hotărî soarta naturii, însă se pare că doreşte cu desăvârşire să şi-1 însuşească. Pentru a fi stăpân şi chiar cuvântul în sine desemnează o persoană care veghează asupra echilibrului natural, în cazul de faţă, şi care are posibilitatea de a interveni ori de câte ori acest echilibru este perturbat. Făcând o paralelă între un adevărat stăpân şi omul din zilele noastre, observam că de fapt fiinţa umană este în antiteză cu persoana descrisă, astfel încât omul însuşi a perturbat echilibrul natural. Pentru a aduce încă un argument la tema dezbătută pot spune că noţiunea de stăpân înseamnă în primul rând dependenţă. Ori în cazul nostru natura, cu tot ce implică ea, s-ar descurca şi fără prezenţa omului şi ar rămâne neschimbată, vorbind despre partea negativă. Omul, putem spune multe despre el însă un lucru este cert : omul depinde de natură şi nu ar rezista fără aceasta. Ne putem imagina viaţa fără oxigen sau poate fără hrană ? Eu nu cred şi tocmai de aceea înclin să cred că natura este adevărata stăpână a oamenilor. In încheiere aş vrea să subliniez că am vorbit despre oameni asemenea unei specii cu totul diferită nouă, însă, cu dezamăgire trebuie să spun că un tiran inteligent este în fiecare dintre noi care, prin acţiunile noastre vrem să supunem natura fără a ne da seama că suntem supuşi ei şi că fiecare modificare ne afectează în mod negativ atât pe noi cât şi pe ea.

ÎN LOC SĂ DORIM SĂ DEVENIM STĂPÂNI AR TREBUI SĂ   

ÎNVĂȚAM SĂ CONVIEŢUIM !

Alina Guse Sirbu
Colegiul National "Spiru Haret" Tg-jiu